Cele doua cuvinte

Esti barbat, nu esti deloc complicat
esti relativ simplu: ce-ai in inima ai si-n minte.
Spui deschis tot ce gandesti, mai putin
Cand vine vorba despre cele doua cuvinte.
Cuvintele-alea doua pe care-as vrea sa le-aud intr-una, eu,
Insa daca nu mi le spui, nu inseamna ca nu… ca nu.

Si sa stiu ca tu…
tu incerci da’ nu prea reusesti,
Crezi ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerci sa imi soptesti : “te iu…”

Esti barbat, nu esti genetic structurat
Sa spui asa ceva. Parerea ta.
Si esti convins ca la fel s-a-ntamplat
Si cu aia dinaintea ta ;
Toti stramosii tai au avut de vanat, de luptat, de inventat
Roata si becul, si televizorul, si geaca de piele cu tinte,
Pe scurt, nu le-a stat capul la cele doua cuvinte.

Da’ stiu ca tu…
Tu incerci da’ nu prea reusesti,
Crezi ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerci sa imi soptesti: “te iu…”

Si nu-ntelegi de ce nu-ti acord credit nici macar cat unui caine
Care ma iubeste chiar daca nu-mi vorbeste.
Pe bune, nu stii ce vreau . E suficient sa ma uit in ochii tai .

Si sa stiu ca tu…
tu incerci da’ nu prea reusesti,
Crezi ca nu e specific barbatesc.
Totusi, o sa-ncerci sa imi soptesti : “te iu…”
Totusi, o sa-ncerci sa imi soptesti: “te iu… bai, ce greu e…” nu, ca poti !
Totusi, o sa-ncerci sa imi soptesti : “te iu... du-te ba de aici, eu nu zic asa ceva!”